De cate ori privit-am Crucea fara sa simt ca-s vinovat

S-a slobozit putere urii
Prin randuiala cea de sus
Și toată răutatea noastră
Se napustește spre Iisus.

Întregul rău aflat în inimi
Este trezit și stimulat
De vina celui fără vina
Pe care-l facem vinovat.

Toată puterea răutăţii
Ce-n inimi parjolea mocnit
Azi și-a gasit justificarea,
Rostul și cesul potrivit.

Tot chinul care'ars launtru
Orgoliul azi se racorește
Lovind, justficand dreptatea
Mândriei care...răstignește.

Dreptatea mândră, azi condamnă
Cu patima cea mai de sus,
Ce-a gasit mintea și orgoliu,
Ca vină Domnului Iisus.

Pacatul lui Adam din mine
De mii de mii de ori sporit
A pretins chinuri crunte,hule
Ca să se simtă mulţumit.

Orgoliul ars în grele chinuri
De Adevăr și de mustrare
A lovit greu și fără milă,
Gasidu-și azi justificare.

Intreagul răutăţii noastre
-Ce încă nu l-am cunoscut-
Și aratat astăzi cruzimea
Cum niciodată n-am crezut.

Tot ce launtric la mustrare
Am motivat si am cârtit
Și am faptuit cu rautate
Iisuse azi Te-a răstignit.

Păcatul meu își cere plată
Și Tu ești astăzi pedepsit
În locul meu și fără de milă
Batjocorit și chinuit.

Iadul lovește cu cruzime
Azi în Iisus, în tot ce-i sfânt
Sperând să pună stăpânire
Pe tot ce mișcă pe pământ.

Întreg veninul răutăţii
Al hulelor și spurcaciunii
Se napustesc lovind în Domnul
Și-l răstignesc în vazul lumii.

Tot ce justifică orgoliul
De mine-a fost justificat
Și tot ce'nduri Doamne Iisuse
E preţul pentru'al meu păcat.

Te văd lovit, scuipat cu silă
Fără sa scoţi nici un cuvânt
Platindu-mi vina și pacatul
Tu care ești cel veșnic sfânt.

Carnea se sfașie lovită
Sub crunte lovituri de bici
Spinii patrund până în oase
Iar Tu, Iisus, nimic nu zici.

Ești pus să duci pe umeri crucea
Batjocorit și îmbrâncit
Scuipat, epuizat de chinuri
Și despuiat și răstignit.

De câte ori privit-am crucea
Fără să simt ca-s vinovat ?
Că de imaginea aceasta
Pe vesnicie sunt legat ?

Că la această cruntă crimă
Sunt martor și faptuitor
C'orice pacat lovește'n tine
Slavitule Mantuitor ?

Că încalcand făgăduinţa
M'am adâncit în nesimţire
Și privesc azi străin și rece
La chinul Tau, la rastignire.

Privim de ani și ani la cruce
Și nu ne mai simţim mustraţi
Nu socotim că e o crimă
De care suntem vinovaţi.

Nu ne'nplinim făgăduinţa
Iisuse și nu Te iubim
Nu îţi simţim chinul pe cruce
Deși de'acesta mulţi vorbim.

Dacă am atârna cu trupul
Noi în piroane rastignit
Ne-am plăti multe din păcate
Și am simţi ce-ai suferit.

Tu ne-ai plătit însă pacatul
Și totusi noi nu Te iubim
Ne-ai dat prin taine mântuirea
Dar oare câti ne spovedim ?

Câţi nu vorbim de sfânta cruce
"Artistic" să ne'admire lumea
Și folosim sfanta credinţă
Spre'a ne'arăta desteptăciunea?

Cânţi nu luptăm ascuns s'aducem
Și noul și emanciparea
Traind artisticul nu taina
Și nesimţindu-ne trădarea.

Si cine azi mai mustră oare
Pe fiii politicieni
Ce și-au uitat făgăduinţa
Pe cei mai mari și pe vicleni ?

Poporul azi re'nvată crezul
Dar cât mai e de'adevarat
Și câţi din cei care ne'nvaţă
Îl au deja emancipat ?

Iisus se chinuie pe cruce
Dar îl iubesc? Îl mai iubim?
Sau doar îl praznuim artistic
Prin ce de Paști sarbătorim?

Nicolae Mirean